Postul Paștelui 2020. În calendarul bisericesc, în Postul Paștelui se intră în două etape, primul pas fiind făcut chiar mâine, pe 23 februarie, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți.
Lăsată Secului pentru Postul Paștelui 2020 are două etape care conduc treptat către Postul Paștelor: Duminica Înfricoșătoarei Judecăți – când se lasă sec de carne (23 februarie) și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai-când se lasă sec de brânză (1 martie).
Prin urmare, în calendarul ortodox, Postul Paștelor 2020 începe pe 2 martie și se încheie pe 18 aprilie. Anul acesta Sărbătoarea de Paște ortodox cade pe 19 aprilie, în timp ce Paștele Catolic va fi pe 12 aprilie.
Postul Paștelui este cel mai aspru si cel mai lung dintre cele patru mari posturi ale Bisericii Ortodoxe.
După uniformizarea datei Sfintelor Pasti, stabilită la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325), Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practica antiohiană a postului de șapte săptămâni.
Preoții atrag atenția asupra importanței Postului Paștelui, în integralitatea sa. De multe ori ne este dat sa auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Nu este chiar așa, potrivit crestinortodox.ro. Ambele forme sunt importante.
De vreme ce Sfinții Părinți ai bisericii au rânduit înfrânarea de la anumite mâncăruri, au făcut-o și cu un sens spiritual. Credincioșii trebuie să-L întampine pe Hristos cu întreaga lor natura: trup și suflet.
În primele trei secole, durata și felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei, unii posteau numai o zi sau două înainte de Paști, alții trei zile, alții o săptămână, iar alții mai multe zile, chiar până la șase săptămâni înainte de Paști.
Ultima dintre cele șapte săptămâni de post deplin, Săptămâna Sfintelor Patimi, nu era integrată în postul Păresimilor, ci se socotea aparte.
Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șapte săptămâni, durată pe care o are și astăzi. După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii izgonirii lui Adam din Rai și se postește până în seara Sâmbetei din săptămâna Patimilor, inclusiv.
Durata de 40 de zile a Postului Paștilor se întemeiază pe o tradiție vechi-testamentară, referitoare la numărul patruzeci când este vorba de cercetarea și pregătirea sufletului prin măsuri divine: Potopul a durat 40 zile, 40 de ani au rătăcit evreii în pustie, Moise a stat pe munte 40 zile pentru a primi Legea.
Conform tradiției actuale a Bisericii, în cursul Postului Mare se postește astfel:
– în primele două zile – luni și marți din prima săptămână – se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau pentru cei mai slabi ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă;
– în primele trei zile – luni, marți și miercuri – și ultimele două zile – vineri și sâmbătă din Săptămâna Patimilor, la fel;
– miercuri în Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite, când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn;
– în tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta și duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin;
– se dezleagă la vin și untdelemn în următoarele zile: Sfinții Patruzeci de Mucenici (9 martie), Joia Canonului Celui Mare, înainte și după prăznuirea Bunei Vestiri (24 și 26 martie) și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicul Bunei Vestiri și în Duminica Floriilor se dezleagă și la pește.
Totodată, pentru a păstra caracterul sobru al Păresimilor, Biserica a oprit prăznuirea sărbătorilor martirilor în zilele de rând ale Păresimilor, pomenirile acestora urmând a se face numai în sâmbetele și duminicile din acest timp.
Sunt oprite, de asemenea, nunțile și serbarea zilelor onomastice în Păresimi, fiindcă acestea se fac de obicei cu petreceri și veselie, care nu sunt potrivite atmosferei de smerenie, de sobrietate și pocăință, specifică perioadelor de post.
Odinioară legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit Postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile și spectacolele în acest timp.